ma aflu pe o terasa,
la o cafea si mult mult soare
un gand si-un aer cam sarat,pe suflet ma apasa
o adiere a vantului mi-aduce un miros de mare
inchid albastri ochi si ma gandesc la o plecare
nu mai rezist,tentatia de a pleca e mult prea mare
un telefon, si totu-i pregatit,nici un minut in plus de amanare
masina a sosit,ma urc,din simplu gand realul ia amploare
o barca,pregatita pentru a pleca in departare
cat mai departe-n larg, sa ma arunc in mare
sa pot sa-not,ca-ci vreau sa simt aceasta dulce liberare
nu sunt vre-un urs, dar viata parca-i plina doar de hibernare
De la un radio pierdut printr-un sertar,
abia acum eu aflu “luna-i facuta doar din cascaval”.
Rapid ma-nbrac sa pot sa zbor.
Sunt doar un sobolan nerabdator,
sa-ajung pe luna inaintea tuturor,
sa ma hranesc pana-o sa mor.
E mult prea frig in suflet si afara.
Cu un pahar de vin si o tigara
privesc in jur,la tot ce ma-nconjoara.
Privesc la albul din ninsoare,
privesc si printre fulgi in departare.
dar fara rost,nu inteleg ce rost mai are?
Arunc paharul,totul se-nroseste
arunc tigarea,totul se topeste,
si plec,lasand in urma “tot ce ma iubeste”.
Nu mai doresc sa mai privesc,
nu mai doresc sa mai gandesc,
doar vreau sa plec,e tot ce mai tanjesc.
Văd pe scări,
un zâmbet mare,
şi chipul tau..
Un înger
părăsit pe acest pământ
pentru mine.
Stau lângă tine,
sunt incantat de frumusetea ochilor tai.
Aceasta fata frumoasa.
Mi-a furat inima,
ochii,
mintea,
sufletul.
Ea este tot ceea ce am visat,
ce mi-am dorit,
o jumatate pierduta
si regasita pe acest pustiu pamant,
ce nu mai are dragoste si fericire.
Tu suflet pur,
faci ca zilele sa-mi fie mai calduroase,
mai insorite,
mai frumoase.
Iti multumesc
Nici un cuvânt,un sunet sau vre-un gest
Nimic nu mai suport,ba ceea ce mă înconjoară chiar detest
Vreau doar un strop de linişte şi pace
Să am în jurul meu ceea ce mie-mi place
Mă amăgesc gândind că mai am dreptul la iubire
Să nu mai spun cumva de-un drept la fericire
Sunt chiar sătul,de tot ce am în jur.
Nu mai am mult până încep să-njur
Deci STOP! la tot,că nu mai pot.
Şi multă linişte, vă rog.
în spatele acestor ochi ce stau încă închişi
şi vor să vadă doar un paradis când sunt deschişi
doar zâmbete de bine şi iubire
ce îşi doresc a se scălda în lacrimi doar de fericire
perfecţiune în fiecare a lor clipire
de-ar fi deschişi,acum,ce mare şi amară amăgire
culoarea lor eternă, închisă-n irişi
pe loc,de iadul cel prezent şi-ngonjurator,ar fi ucişi
.
ţine-i închişi ,te rog, pentru eternitate
să nu priveşti aceste locuri ce sunt abuzate
să nu fi trist,rămâi etern un perfecţionist
ce-i mai frumos şi dulce tu să-i fi artist
ţine-i închişi te rog,nu fi un realist
tot ce-o să vezi în jurul tău,e un loc trist
rămâi în lumea ta,cladindu-ţi camezate
rămâi ferit de această crudă soartă,numită libertate
am incercat sa-mi aduc aminte de chipul tau angelic,
nu il puteam vedea,si am simtit ca sunt cuprins de vraja,
cam neplacut moment,am reincercat si iar, nimic
.
.
.
Nu am gasit cuvinte,nici motive sa-mi explic,
priveam la chipul tau angelic,priveam in fum,
priveam imagini din trecut, nimic,
imagini desucheate mi-au venit,imagini de nebun
Tu splendid inger,cum de te-am inghetat in timp,
superbul chip dulce si fin, sa-l vad acum e-un chin,
incerc sa iti gasesc privirea stearsa in acest rastimp,
zambesc de intamplare,caci nu ma simt meschin
Sunt zile-n care stau şi mă gândesc,
la viaţa pe care acum eu o trăiesc.
E tot real,sau doar visez,
nu prea mai ştiu ce pot să-mi reproşez.
Unde sunt eu, în tot ce eu acum realizez,
un suflet trist şi singur,deci visez.
Unde sunt visele,dacă nu acum absente,
unde găsesc acum,pe cineva să mă alinte?
Nu vreau, căci sunt sătul,să mă tot mintă,
nu vreau în pat să am doar o amantă.
Unde sunt eu, acum, fără speranţă,
vreau doar un mod plăcut de viaţă.
mă-ntreb de pentru mine acest gând e cenzurat.
Oare mai pot prea mult să-ndur,
oare n-am suflet,când mă bucur?
să pot să-îţi spun bonjour.